Istoria de Lefkada

Rămăsițele existentei umane in Lefkada datează din perioda Paleoliticului. Eminentul arheolog german W. Dorpfeld colaborator al lui Eric Sliman în săpăturile pe care le-a făcut la Troia, a făcut același fel de cercetări si la Nidri, aducând la lumină importante descoperiri din epoca bronzului (aproximativ 2000 i.Hr.) și a lansat teoria ca Lefkada este identică cu Ithaka despre care vorbeste Homer in Odiseea. 

La doi kilometri in afara orașului mergând spre est, trecând prind livezi de maslini, vizitatorul ajunge la Kaligoni. Zona este cunoscută ca si loc arheologic- deorece aici se gasea vechea cetate a Lefkadei, care se numea Nirikos- și care se exstinde in zonele Tsehlibus, Kaligoniu, Kariotes, Ligias
Acest spațiu arheologic conține perimetrul vechii cetăti Lefkada, care datează de la epoca Antica până la epoca Romaică.

Nirikos este cea mai veche capitală a insulei Lefkada, până in anul 1300 d. Hr. A parcurs o perioadă istorică valoroasă. Din străfundul epocii antice ca si ’’Nirikos’’ mai tarziu sub ocupatia Corintenilor ca si ’’Nirikos-Lefkas’’ si a fost cunoscuta sub ocupatia Byzantina ulterioară sub numele de ’’Kastro’’.   
In anii Imperiului Byzantin Lefkada a fost partea Imperiului și in perioada postbyzantină (1204-1294) Lefkada a fost o parte a principatului Epirului.

In anul 1294 a fost cedată ca si zestre lui Ioan Orsini, fiu al comisului din Kefalonia, care a zidit primul nucleu al fortaretei sfintei Maura, care rezista până astazi in fata intrarii în insula. Fortareața proteja capitala  insulei si era cea mai importanta apărare impotriva piratilor si a celorlalti dușmani, din primii zece ani ai secolului al 14lea până in anul 1684.

In 1331 destituitul duce al Atenei Valteros Vriennios cucerește Lefkada si o ingrobează susținatorilor lui Carol de Anjou din Neapoli.

In 1355 Vrienios a cedat conducerea teritorială a Lefkadei omului de încredere și ’’ sponsorului’’ sau economic George Gratianos din Venetia, in timpul careia in anul 1357 izbucneste rascoala tăranilor din insulă, ’’revolutia țepusei’’ din care in secolul al 19 lea s-a inspirat poetul Lefkadit Aristotel Valaoriti pentru a scrie lucrarea Fotinos (Luminatul)

In perioada 1362-1479 Lefkada a fost o parte din despotatul Epirului (mai ales in perioada dinastiei întemeiata de Carol de Anjoux). In secolul al  14 lea, capitala cu numele de Sfanta Mavra, s-a  mutat în interiorul fortaretei în doua tabere-  cea  de rasarit numita si (’’Cealaltă parte’’) si cea de apus ( ’’Capitala ’’) fortaretei.

In 1479 o cuceresc turcii otomani, ca să cunoască temporar pentru doi ani (1502-1503 ocupatia venetiană si sa treacă inca odata in mana otomanilor pentru o perioadă îndelungată care se termină în 1684- în total 203 ani. În timpul ocupației turcești în Lefkada, în interiorul fortareței, se află cetatea sfintei Maura care era capitala insulei Lefkada.

În anul 1684 Lefkada este cucerită de către Venetieni care au stabilit ca si capitală un loc nou, cea care este astazi și care se numea atunci Amaziki

In 1797, cele șapte insule sunt conduse de Franta în perioada lui Napoleon Bonaparte. In 1798 armata Ruso-Turcă care s-au aliat împotriva Frantei ocupă cele șapte insule si in continuare se recunoaste official, că cele șapte insule sunt un stat autonom, sub protectia si conducerea Înaltei Porti.

In 1807 cele șapte insule se cedează imperiului deja format al lui Napoleon si devin regiune franceză pentru foarte puțin timp însă: din anul 1809 până în anul 1914 armata engleza le cucereste una câte una terminând cu Kerkyra. Lefkada a fost cucerită in Aprilie în anul 1810.
Cele șapte insule vor devenii un fel de a zice un stat liber si independent sub denumirea ’’Statul Unit al celor Șapte Insule’’ sub protectia Marei Britanii, până in 1864 când s-au înglobat statului Grec.

/